Copiii din Romania...
După îndelung mediatizatul caz al copilului din Bistriţa, ucis de asistenta maternală, ştirile cu şi despre copii abuzaţi, abandonaţi sau părăsiţi în maternitate par să nu se mai termine.
În siajul acelei drame, tot mai multe cazuri, unele total neadecvate, sunt scoase la iveală. Ca un exemplu, PRO TV a identificat imediat, printr-un corespondent local, cazul unui copil venit la Năvodari cu asistenta maternală şi care, lăsat nesupravegheat câteva clipe, a căzut de la balcon din cauza unei balustrade ce a cedat. Practic, a fost un accident nefericit care i s-ar fi putut întâmpla oricui, dar faptul că era vorba despre un plasament la o asistentă maternală l-a transformat într-o ştire.
Ceea ce mă intrigă la acest gen de val ştiristic este un anume tip de conspiraţie tacită între producătorii de ştiri şi telespectatori.
Primii nu fac decât cazuistică oarbă, fără să încerce să formuleze concluzii sau să declanşeze o campanie mai amplă în care să preseze autorităţile pentru a le provoca să astupe găurile din sistem. Interesul lor pare legat strict de intuiţia banală că dramele copiilor fac audienţă.
Pe de altă parte, telespectatorii se mulţumesc să se întristeze şi să comenteze indignaţi pe marginea inumanităţii unor semeni. Şi aici se opreşte totul. Fondul problemei nu prea interesează: nimeni nu pare să observe că, în România, copiii, fie că sunt ai statului, fie ai părinţilor, sunt un fel de categorie defavorizată, că vin pe lume în maternităţi insalubre, că n-au grădiniţe suficiente, că mai apoi învaţă în şcoli neîncălzite, că bugetul pentru educaţie e un fel de cutie a milei şi, nu în ultimul rând, dacă tot veni vorba, că ajung într-un sistem de învăţământ pe care noi îl dăm pe mâna unor indivizi precum Hărdău şi Adomniţei.
În siajul acelei drame, tot mai multe cazuri, unele total neadecvate, sunt scoase la iveală. Ca un exemplu, PRO TV a identificat imediat, printr-un corespondent local, cazul unui copil venit la Năvodari cu asistenta maternală şi care, lăsat nesupravegheat câteva clipe, a căzut de la balcon din cauza unei balustrade ce a cedat. Practic, a fost un accident nefericit care i s-ar fi putut întâmpla oricui, dar faptul că era vorba despre un plasament la o asistentă maternală l-a transformat într-o ştire.
Ceea ce mă intrigă la acest gen de val ştiristic este un anume tip de conspiraţie tacită între producătorii de ştiri şi telespectatori.
Primii nu fac decât cazuistică oarbă, fără să încerce să formuleze concluzii sau să declanşeze o campanie mai amplă în care să preseze autorităţile pentru a le provoca să astupe găurile din sistem. Interesul lor pare legat strict de intuiţia banală că dramele copiilor fac audienţă.
Pe de altă parte, telespectatorii se mulţumesc să se întristeze şi să comenteze indignaţi pe marginea inumanităţii unor semeni. Şi aici se opreşte totul. Fondul problemei nu prea interesează: nimeni nu pare să observe că, în România, copiii, fie că sunt ai statului, fie ai părinţilor, sunt un fel de categorie defavorizată, că vin pe lume în maternităţi insalubre, că n-au grădiniţe suficiente, că mai apoi învaţă în şcoli neîncălzite, că bugetul pentru educaţie e un fel de cutie a milei şi, nu în ultimul rând, dacă tot veni vorba, că ajung într-un sistem de învăţământ pe care noi îl dăm pe mâna unor indivizi precum Hărdău şi Adomniţei.
0 Response to "Copiii din Romania..."
Trimiteți un comentariu