HELP ROMANIA

Ateismul este concepţia care se bazează pe negarea existenţei oricărei divinităţi (sau negarea divinitatilor cunoscute) Ateismul respinge astfel credinţele religioase în supranatural, viaţa de apoi, miracole etc., specifice teismului.

Având în vedere etimologia greacă a cuvântului ateism, în care prefixul "a" înseamnă "fără" sau "nu" şi "theos" înseamnă "zeu", este definit ca ateu cineva care nu crede în Dumnezeu, fără a fi necesar să creadă că Dumnezeu nu există, implicit ateismul este absenţa credinţei în Dumnezeu sau în altă zeitate.

Se disting două modele de ateism: ateismul pozitiv (sau "tare") şi ateismul negativ (sau "slab"). În timp ce un ateu pozitiv afirmă inexistenţa divinităţii, un ateu negativ nu face decât să nu afirme existenţa sa. Cele două modele sunt cel mai uşor de distins cu ajutorul următoarelor enunţuri: "consider că nu există zei" (ateu pozitiv); "nu consider că există zei" (ateu negativ). Varianta din urmă poate fi echivalată cu agnosticismul.

Dat fiind că lipsa divinităţii ar goli de sens religia, ateismul este deseori echivalat cu o respingere a religiei în general.

Karen Armstrong scria: "În timpul secolelor XVI şi XVII, cuvântul 'ateu', era rezervat exclusiv pentru polemici...Termenul de 'ateu' era o insultă. Nimeni nu visa să se considere un ateu." În secolul XX, globalizarea a contribuit la clarificarea termenului, acesta referindu-se la neîncrederea în orice formă de divinitate.

Multe religii afirmă că moralitatea este derivată din poruncile unei anumite zeităţi şi că teama de zei este un factor major în motivarea oamenilor pentru o conduită morală. Ca urmare, ateii au fost deseori acuzaţi ca fiind amorali sau imorali. Ateii resping această teorie şi afirmă că sunt la fel de motivaţi de o comportare morală ca oricine altcineva — fie prin educaţie, fie prin umanism, legislaţie sau dorinţa de a avea o bună reputaţie şi respectul de sine. Ei afirmă că un comportament cu adevărat etic derivă din motivaţii altruiste, nu din teama de pedeapsă sau speranţa în răsplată după moarte. Mai mult, ei citează faptul că în multe religii conceptul de moralitate e prezentat doar ca o listă de interdicţii ("să nu..."), ceea ce nu e suficient pentru un comportament cu adevărat etic - moralitatea ar trebui să fie şi pozitivă, nu doar negativă; fac şi ce trebuie să fac, nu doar mă abţin de la ce trebuie să nu fac.

Problema răului" e probabil cel mai vechi şi mai puternic argument al ateismului contra religiei. Pe scurt, existenţa răului în lume e incompatibilă cu existenţa unui Dumnezeu binevoitor, şi e mai rezonabil să concluzionezi că Dumnezeu nu există decât că există dar nu face nimic să oprească Răul.

Această problemă a fost formulată prima dată de filosoful grec antic Epicur, de aceea mai este cunoscută şi sub numele de Paradoxul lui Epicur: